Simt și acum că mi se strânge inima când îmi amintesc cât de greu adormeau bebelușii mei. Cu primul băiețel am avut norocul că nu a resimțit perioada colicilor atât de tare. Adormea în timp ce îl alăptam, cântându-i toate cântecele pentru copii în franceza pe care mi le aminteam din perioada când predasem. Dar, pe cât de ușor adormea, pe atât de scurte și dese erau reprizele de somn.

În schimb, la al doilea băiat, aveam senzația că stă ca pe un pat de ace, că nici laptele meu nu mai era bun, că orice picătura împotriva colicilor era apă de ploaie, că vocea mea era prea stridentă.

Ziua era foarte ușor să îl adorm în wrapul meu elastic. Însă când se apropia momentul băitei de seară, deja mi se strângea stomacul de frică...
Plânsetul lui, pumnișorii lui strânși atât de tare încât se învinețeau.... Parcă eram paralizată, nu găseam niciun pic de liniște în mine de care să mă agăț și să i-o pot transmite și lui.
Si atunci mă salva soțul meu. Parca el avea ceva pe brațele lui, pe umerii pe care D își așternea căpșorul într-un somn de câteva ore, cât să apucăm și noi să ațipim.

La D, nu au funcționat cântecele de leagăn, nici cântate de mine, nici cele găsite pe youtube. In schimb iî plăcea să asculte muzică clasică în timp ce își explora mâinile, jucăriile și mai apoi spațiul din jur. Mozart era cap de afiș. 
De curând, s-a petrecut ceva interesant.
In una din serile in care îmi luasem de lucru acasă, stând cu laptopul în bucătărie, am auzit ușa deșchizându-se. După pași am realizat că cel mic e treaz si mă caută să mai stau cu el pana adoarme. L-am luat in brațe, l-am acoperit cu o bluza mai mare de-a mea si i-am pus din nou Mozart, așa, în surdină. I-am spus ca ii plăcea sa asculte compozițiile lui în timp ce se juca, dar niciodată când venea ora somnului.
A stat așa câteva minute bune. A adormit. Mirosea atât de bine...a copil mic, a prunc.

De atunci, mă mai roagă din când in când, in serile in care mai stau până târziu sa lucrez cate o grafica pentru un cufăr sau tăviță de moț, să îi pun Mozart și să îl țin in brațe.
Nu pot să îl refuz. Așa ceva nu se refuza!!! Căci va crește atât de repede!...

Așa că te întreb și pe tine:
Cum adoarme puiul tău? Ii cânți tu sau ii pui cântece de leagăn?
Lasă-mi câteva rânduri depre cântecele lui preferate pe care Moș Ene se instalează cel mai repede!